În anii tăi tineri, sub cer de-ametist,
când zorii de zi se-nalţă-ntre nori,
o, cât e de bine să-I dărui lui Crist
întâiul tău ceas din zori!

În anii tăi tineri, uitând ce e trist,
când totul e-un zbor, un licăr de stea,
o, cât e de bine să-I dărui lui Crist
cu drag, primăvara ta!

În anii tăi tineri, cu-avânt de psalmist,
când plin eşti de jar, de sfinte văpăi,
o, cât e de bine să-I dărui lui Crist
tot dorul, toţi anii tăi!